…gol…

Ma uit in incertitudine si in goliciunea cuvintelor. Ma uit in speranta ca e singura care a ramas in cutie.  Ma uit in certitudine…  Ma uit in siguranta ce o simtim atunci cand tragem concluzii gandite, simtite, cantarite. Ma uit in toate astea si vad ce? Ca la final tot regretam? Ca la final tot suferim? Cat si cum sa cantaresti o decizie ca sa nu te darame pe urma?

Ma uit in cuvinte… ma uit in puterea lor si forta lor… vin navala ca barbarii din 300…

 

 

Ne simtim puternici, cand avem impresia ca am stat si am analizat totul pana la ultima frantura, ne simtim stapani pe viata noastra sip e deciziile noastre… dar nu e asa… in fiecare decizie luata este un gram de risc, risc de care trebuie sa fim constienti inainte de a pune piciorul in prag pentru decizia luata… pentru ca la final… nu totul iese dupa cum vrem noi, nu totul se finalizeaza dupa cum ne asteptam noi… Si ce este si mai trist… si mai cretin in toata povestea asta? Faptul ca, poate desi ni le punem in balanta, poate desi ni le cantarim bine, poate desi suntem totusi si contienti de risc… totusi ne avantam… de ce? Poate de dragul aventurii… poate de dragul cunoasterii… poate de dragul distrugerii monotoniei… but at the end… at the end of the day ramanem tot inecati in suferinta… cum sa faci? Care este secretul a ceea ce se cheama fericire? Ce si cum… si mai ales cand sa facem?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.