Etichete

, , , ,

Ne-am oferit vietii din prima zi prin sufletul si trupul parintilor nostrii.

Le suntem datoari cu tot ceea ce ne reprezinta, pentru ei am zambit prima oara cand inca nici ochii nu ne lasau sa vedem clar formele din jur si bucuria fetei lor, in mainile lor ne-am lasat primul pas iar ei ne-au permis sa ne incepem zborul catre adancimea vietii, pentru lumina fetei lor  am gangurit prima oara… sa ne auda… sa le multumim!

Parintii sunt icoana sufletului nostru, le suntem datori pentru anii de truda si de rabdare, pentru ploaia necontenita de sfaturi pe care, ca orice copil rebel, parka intentionat nu le ascultam.

Mi-aduc aminte cu tistete si mai ales dezamagire, de momentul in care am realizat ca parintii mei sunt PARINTII MEI. Ca dintr-un univers de parinti doar acestia doi sunt mei, au capatat simbol de unitate. Dezamagire si tristete pentru ca acest lucru nu s-a intamplat mai devreme, poate stiam sa ii respect altfel la momentul respectiv, poate stiam sa ii apreciez mai bine sis a inteleg ca ne sunt daruiti noua, ca sunt parte din comorile noastre, ale vietii.

 

 

Desi suntem nascuti din aceeasi Mama Universala, toti suntem diferiti. Este greu sa ma rup de la raportul simplu dintre obiecte si oameni. Oamenii, acele corpuri cu doua maini si doua picioare. Mult timp am pierdut din copilaria mea pana sa inteleg ca omul are in natura lui divina suflet. Ca oricat de mult poate fi perceput omul ca esenta intre obiect si stare spirituala, ceea ce il inalta si il ridica este puterea sufletului propriu, aripile pe care singur si le poate oferi si mai ales constientizarea ca el insusi poate fi o lumina pentru cei din jur, ca puritatea lui emana o aura care este inconstient perceputa si apreciata.

Aceasta este ceea ce ne diferentiaza, lumina sufletului nostru! Avem putere deplina in a ne valorifica pe noi ca entitati prin sufletele noastre.