Maramuresul sufletului meu

… de mult imi doresc sa revad Maramuresul, sau mai bine spus o parte a lui si anume… drumul cu Mocanita, atat cat este practicabil la aceasta ora. Ca atare, am decis sa-mi ofer cateva zile in lumea atat de draga mie, sa suport cele 12 ore de mers cu trenul, plictiseala (probabil, ca am de gand sa ma afund in cartile mele dragi) si de ce sa nu recunosc, si teama, nu am mai parcurs cu trenul o distanta atat de lunga, dar precum spune si Veronica Dragoi in cartea ei, nimic nu poate fi considerat un pret prea mare pentru ceea ce descoperi la capatul drumului.

Abia astept sa reintalnesc familia Baidoc, sa reascult povestile oamenilor care imi vor fi alaturi cateva zile, oameni cu adevarat minunati, sa rad alaturi de ei… sa RAD, ceea ce n-am mai facut de mult… sa mai imbrac o data „straiele morosene”, sa ma mai plimb o data cu Mocanita, careia ii voi permite cu sufletul deschis sa imi arate inca o data Valea Vaserului cu toate minunatiile si salbaticiunile ei… si mai ales… sa mai simt o data natura!!!

Mi-e dor de toate astea cum imi este dor de viata din mine, imi doresc sa retraiesc tot cum imi doresc sa ma descopar pe mine… oricat as incewrca probabil sa neg sau sa ascund, nu sunt o fata de Bucuresti, desi am fost nascuta si crescuta aici.

Maramures viiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiinnn!!!!!!!!!!!!!

 

maramures

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.