Nu este prima oara cand descopar, ca noi, oamenii, dupa o dezamagire mai profunda… renuntam!

Tot aud in stanga si dreapta mea oameni care sustin ca pentru dragoste au renuntat la o parte din ei, au facut sacrificii, au dat tot ce au putut, fiecare din noi credem ca prin astea si multe altele, facem sacrificiul suprem, la final concluzionand ca persoana pentru care am fcaut, sau au facut asta, clar nu merita!

Hmmm….. oare dragostea nu inseamna in parte, renuntarea la sine si oferirea ta celui pe care-l iubesti? oare dragostea nu inseamna completare reciproca, zambet si simtiri comune?

Ma urmareste, si stiu ca ma va urmari pentru totdeauna, ceea ce mi-a spus cardiologul meu ca si raspuns la o gluma sadica a mea: „nu ai idee cate poate suporta omul si mai ales inima lui”, si da! de fiecare data se adevereste ca are dreptate, dupa fiecare obstacol ce-mi iese in cale privesc in sus si-i dau dreptate. Si da! asta o recunosc si o vad mai ales in dragoste.

Partea spirituala a vietii are in principiu 2 mari componente, dragostea si suferinta! de ce toti trebuie sa trecem prin ele? pentru ca fara ele ar fi atat de plictisitor si de monoton… pentru ca fara dragoste nu am sti ce este suferinta, si pentru ca fara suferinta nu am sti si nu am aprecia cu adevarat dragostea.

A renunta la tine din si pentru dragoste, nu inseamna ate injosi, nu inseamna a uita de tine, de sufletul si spiritul tau, inseamna doar a te hrani impreuna cu celalalt din ceea ce se naste din amandoi: cel mai frumos sentiment de pe pamantul asta…

Mi s-a spus inclusiv mie… ca doar mi s-a oferit… fara sa ofer…. hmmmm…. ca doar am invatat fara sa invat la randul meu… recunosc… o lovitura destul de grea… dar chiar este asa? oare intr-o relatie nu oferim, nu ne oferim, unul altuia continuu…

…poate ca da… poate ca asa e… am primit mai mult decat am putut oferi (insa aici sunt mult mai multe de spus :))

 

Revin de unde am plecat… de ce dupa o dezamagire mare ajungem sa spunem „acum sunt EU, asa cum sunt acum, next one- take me as i am”, adica de ce ABIA ACUM? pentru ca daca inainte simtim sa facem sacrificii, sau pur si simplu le facem, este ca asa am simtit atunci….

SI mai este o maxima greseala pe care o facem toti… daca dintr-o maxima dezamagire avem bafta si invatam ceva… urmatoarea persoana care ne va iesi in cale cu siguranta va plati pentru dezamagirea noastra. Pentru ca niciodata nu luam pe cineva de la 0, niciodata nu-i lasam celui de langa noi sansele si posibilitatile pe care le-au avut cei dinainte, in si prin prisma a ceea ce am simtit si am suferit ne traim prezentul si ajungem sa ii „cunaostem” pe cei din jur… Nu e corect! fiecare om cu care intram in contact trebuie sa primeasca sanse, libertati… egale… din partea sufeltului nostru… sa ne deschidem cu fiecare ca la inceput… cand sufletul era neatins de durere, suferinta… stiu ca e greu… inclusiv mie mi-e greu… dar mi se pare cea mai corecta varianta…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.