Dorinta

De ce oricat de mult cauti linistea, ea parca se face disparuta?

De ce somnul Andrei pare linistea supraomeneasca?

Ma afund in nimic, si nimicul ma acapareaza. Ma uit la natura cum incepe sa moara, cum verdele devine maro, cum lumina florilor se stinge, rapusa de toamna.

Totul este agitatie si necreatie.

Nu imi doresc o lume ideala, feerica, imi doresc doar sa fiu eu, sa pot… sa fiu EU.

 

dorinta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.