sufletul pereche de langa perechea suflet

Am citit zilele trecute un blog despre “soul mate”. Despre suflete pereche… si mi-am ridicat si eu intreabrea asta.

Ce sunt oare sulfetele pereche? Exista?

Ne asemenam oare cu lemurieni care aveau, fiecare individ, si parte feminina si parte masculina. Din cauza mandriei si a dorintei de cunoastere, desi ei cunoastea TOT si comuncau prin ganduri si forme de levitatie, ei au ajuns sa de divizeze, fiecare individ in parte feminina si masculina. Din cate am studiat eu problema asta pana acum, poate ca este singura care are o relevanta. Datorita acestei divizari, s-au creeat sufletele pereche, fiecare ajunsesera sa isi caute jumatatea in care s-a divizat. Toata aceasta teorie se bazeaza insa pe reincarnare. Ne-am divizat in sex masculin si sex feminin, si apoi in fiecare viata nu facem altceva decat sa ne cautam jumatatea in care ne-am divizat. Poate ca asa e… poate ca din acest motiv cautam, unii din noi, jumatate din viata sau chiar mai mult, sufletul nostru pereche.

Ma uit la lumea din jur… sunt destui cei care nu cred, insa sunt si mai multi cei care cred. Cred in asta… de ce? Poate pentru ca lor viata le-a demonstrat ca exista suflete pereche? Sau poate ca nu au intalnit o persoana langa care sa simta ceva de genul asta si atunci apar speranta si credinta? Poate ma simt bine cu persoana langa mine, insa e ceva ce nu e ok, si atunci concluzionez ca nu el/ea este ACEL/A penru mine… si sper… sper ca poate acolo undeva e cineva care sa fie my soul mate. Poate pur si simplu s-a creeat aceasta conceptie de-a lungul timpului… pe un fundal mai mult sau mai putin adevarat.

Eu personal… ei…

Este cumva de genul asta: cred si nu cred. Sau mai bines pus, nu prea mai cred! Am avut, in viata mea, cativa ani in care, probabil ca orice fata, am crezut si in suflete pereche si in printi calare pe cai albi. Tot in acelasi timp, viata se chinuia cu desavarsire sa imi dovedeasca totusi ca aceasta perioada este una… de poveste. Nu mi-a aparut niciodata la geam un print calare pe un cal alb. Mi-a aparut insa un om, langa care mult timp am simtit ca am desoperit acel suflet pereche….

Asta atunci! Acum? Acum realizez ca totul este potrivire sau nepotrivire de character, bad or good timing. Sunt intradevar oameni care si-au descoperit omul langa care pot fi ok, insa… ca exact ca si “dar”, este si un foarte mare “insa”…

In orice relatie, orice inceput este de poveste, daca exista atractie fizica (pentru ca de aici incepe totul), o buna bucata de timp, mai mica sau mai mare, totul este si pare de poveste. Ceea ce mi se pare mie ca incepe sa aiba legatura cu soul mate, devine abia dupa aceasta perioada. In momentul in care apar obisnuinte, in care ajungi sa cunosti cat de cat persoana respective. Apare in momentul in care sufletul este plin, de ambele modalitati de “indragosteala”: prima, si cea mai frumoasa este cea care, la in ceput, ia nastere din sentimente pure care incep sa creasca datorita persoanei de langa tine, este ceea ce in mod direct “creeaza si creste “ celalat in tine; cea de-a doua, oarecum inevitabila si oarecum egoista si perversa (nu in sensul pur al cuvantului), este cea pe care o adaugi tu gratuit intregii povesti. Este cea cu care tu alimentezi totul, este un extra, care, de multe ori te duce la drumul potrivit, de multe ori insa… alimentarea asta gratuita nu duce nicaieri.

Ca atare, ceea ce spuneam mai devreme, ceea ce mi se pare a avea legatura cu soul mate, este prima forma de “indragosteala” si mai ales momentul in care poti trece peste cea de-a doua. Momentul de dupa asta este cel care primeaza… ce si cum se intampla in sufletul tau in cele mai pure forme.

Exact cum spuneam, cred in potrivire si nepotrivire de character. Daca exista potrivire, totul incepe sa prinda contur chiar de la inceput, simti efectiv cum prinde forma. Mi sa intamplat cei drept si varianta in care totul a prins forma si contur si pe parcurs am realizat ca nu are nicio legatura cu potrivirea, ci mai degraba cu nepotrivirea.

Banui ca fiecare ati trecut la un moment dat, prin faza in care ati cunoscut pe cineva langa care totul se potriveste, totul are sens si prinde contur, in unele cazuri exista completare de idei, in altele simetrie pe mess cu aceleasi cuvinte etc. EU cred, ca astea apar din dorinta fiecaruia de a arata cei mai bun din el si de a-I trasnmite celuilalt numai lucruri bune si pozitive. S

a nu fiu inteleasa gresit, nu vreau sa distrug acest mit, concept de suflet pereche. Insa am incercat sa patrund mai mult in cuplul acesta de cuvinte… si cam asta am ajuns sa cred.

Revenind la idea cu potrivirea… oricat de mult te simti bine cu o persoana, si crezi ca te si potrivesti sufleteste cu ea, apar discrepante, unele mai evidente, care duc si la moartea relatiei, unele mai putin evidente, de care efectiv nu ne prindem, si unele remediabile, de care ne prindem si peste care putem trece cu adevarat.

Soul mate sau suflete pereche, mi se pare, ca este un mix de tot ceea ce insemana o relatie, “indragosteala” de ambele varinate dar cu siguranta primeaza cea pura si crescuta de celalalt in tine, discrepante, insa numai cele care pot fi remediate, intelegere reciproca pana in cea mai intunecoasa camaruta a sufletului, comunicare, sinceritate si deschidere, incredere… da, pot exista urme de gelozie… sau nu… cand spui gelozie déjà ajungi la forma ei mai avansata, rectific, pot exista griji si preocupari la adresa persoanei de langa tine… cand déjà apare gelozia… nu e de bine. Ei da! Asta este o alta parte.

Daca apare ceva mai major care disturba relatie, de genul… gelozie, lipsa de comunicare, etc, atunci clar nu poate fi vorba de suflet pereche… mie mi se pare ca daca esti langa sufletul tau pereche… orice lucru egativ, discutat, devine unul pozitiv, pentru ca in urma discutiei fiecare invata si il intelege pe celalalt, daca insa discutia… nu decurge in armonie (si aici nu ma refer la lupte Greco romane), ma refer sa fie o discutie, cu cateva explicatii in care totul se intelege si e o armonie totala.

Da… prea mult déjà… sunt multe de spus, sunt multe de analizat… primit ca voi continua!

3 gânduri despre „sufletul pereche de langa perechea suflet

  1. Pingback: Sufletul pereche de langa perechea suflet II « The Mad Princess World (Lumea Printesei Nebune)

  2. sufletele pereche… mami… citeste adam si eva a lui rebreanu. din ceea ce scrii aici am senzatia ca nu ai citit’o.
    pentru ca daca ai citit’o n’ai cum sa nu mai crezi in ea. e ca si cu lemurienii. din zona nedemonstrabila, dar odata inglobata, de necombatut.

    ceea ce ma duce la… de unde si de cand si cum stii tu despre lemurieni? eu uitasem deja de ei!

    Apreciază

  3. Ai sa fii surprins… dar am citit Adam si Eva 😛

    De lemurieni stiu din cartea lui Sherley McLaine- Camino 🙂

    DAR… pe langa cartea lui Rebreanu… eu am scris din propria experienta… nu din cartea lui sau altele asemanatoare 😉

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.