Ma gandeam acum, ca tot mi-a dat Liviu peste nas cu Rebreanu si “Adam si Eva”…. Oki… ne cautam sufletul pereche… oki pot fi un pic de acord ca il cautam viata dupa viata si ca in momentul in care Il gasimt totul se termina frumos, DAR… sa adopt si sa fiu de acord in totalitate cu asta ar insemna sa fiu de acord si cu faptul ca scopul nostru este doar asta? Sa ne gasim jumatatea? Adica, in “Adam si Eva” este nevoie de 7 vieti ca sufletele sa se regaseasca. Sa presupunem ca in functie de fiecare… unii au nevoie de 3-4 …. 1000 de vieti ca sa se regaseasca. DAR NU MI SE PARE CORECT! Sa suferi  6 vieti sa te regasesti intr-a 7-a, sau 10 sa te regasesti intr-a 11-a… Daca Dumnezeu a facut lumea si tot ce se afla pe ea, si daca tot EL a si creeat un destin… nu poate fi atat de crud incat sa ne lase sa suferim atat pana sa ne gasim jumatatea… nu vad logica… asta pentru mine este un lucru negativ… iar Dumnezeu prin simpla lui existenta nu poate avea nimic negativ in El…