…picnic in living

Am reusit weekendul asta sa aduc marea si muntele in acelasi loc.

Am facut picnic in living… am ascultat atata muzica buna incat mi-am hranit sufletul golit de sunetul bun… mi-am lasat sufletul sa zboare, prin vorbe, cu imaginatie, in Vama… am adus Vama la mine, am adus starea… parca simteam caldura focului de tabara, parca patura de sub mine se transformase in nisipul  ce astepta disperat sa incep sa-l zgandar in cautare de melcisiori… parca auzeam valurile… si luminile de afara completau lumina lunii ce se oglindea in apa…

Am simtit efectiv cum fiinta mea ma paraseste si zburda… se duce… in aer, in apa, in soare… in munte si in verde. AM constientizat cand s-a intors… a fost atat de bine si atat de unic…

Si toate alimentate de un el care ajuta totul sa curga… nu e efort… nu e sacrificiu… e lin… e luminos… e zambet… e primavara…

Dupa luni de iarna crunta, am inselat cu soarele… ma-am luptat eu cu furnicile, devorand razele cu o calicie exagerata…

Sunt inca surprinsa ca se poate…

4 gânduri despre „…picnic in living

  1. Ce dragut !

    Stiu cum e starea aia de visare, cand simti ca miroase a nisip si a valuri.
    Stai sa vezi cat de implinita vei fi cand asta va veni din tine fara sa fie alimentata in plus de nicun el 🙂

    Apreciază

  2. Ioana… totul exact din mine a venit… insa.. devine atat de superb cand este un el langa tine care… poate simti la fel… e cu tine… pe acelasi val…

    Apreciază

  3. Da, cam stiu cum e …..

    Eu cand ma simt asa am oaresce tendinte „criminale” si incerc sa ma indepartez un pic, nu mult, numai cat sa vad de unde mi se trage exact. Daca e mai mult din mine si el e doar cireasa de pe tort e grozav. Daca e mai mult de la prezenta lui, atunci ma sperii. Si incep cu prostii femeiesti de genul „daca pleaca eu cum raman?!” si alte aiureli din astea ;))

    Daca a venit din tine nu pot decat sa ma bucur. Am vazut poza aia in care esti imbracata in costum popular, si iti sta tare bine cand zambesti 🙂

    Apreciază

  4. Daca e prea mult de la el… evident ca ma sperie si pe mine… pentru ca ajungi in zona in care nu prea mai poti controla… si da! e frumos si acolo… insa … ajungi prea sus de unde doare ca dracu… daca e sa cazi!

    Saru-mana mult!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.