Invataturile lui don Juan- Carlos Castaneda

Hmmmm… am terminat deja de recitit cartea, m-am apucat de a 2-a, de care voi vorbi in urmatorul post. Evident ca recitind-o dupa niste ani, am inteles-o cu totul diferit fata de cum imi ramasese mie in cap de prima oara. Este intradevar (pentru ca asta am tot gasit pe net ca si descriere) o introducere in initierea lui Castaneda. Imi place cum este scrisa, imi place lumea in care te introduce, imi place cum descrie starile prin care trece si mai ales imi place cum se chinuie sa inteleaga tot ceea ce i se intampla. Ce mi-am dat seama, abia la jumatatea cartii a doua, este ca… ele sunt frumoase, banui ca toate, insa sunt de sine statatoare… eu, care ma pasioneaza genul asta de cunoastere… nu pot extrage nimic pentru folosul meu propriu… pentru ca nu am un don Juan si pentru ca nu am acele amestecuri. Am stat mult sa ma gandesc daca… le-as avea, chiar as folosi? ma rog… nu e vorba de mine aici…

Revenind la carte…. cred ca e initierea lui Castaneda… cred ca asa s-au intamplat lucrurile si chiar cred, si se vad, fortarile lui de a intelege tot, insa… in unele „locuri” mi-e greu sa cred ca aia e realitate… si vin si eu dupa Castaneda, care il „omoara” cu intrebari pe don Juan, si am si eu intrebarile mele… si incerc sa mi le explic prin faptul ca… fumand „Micul fum” sau mancand peyote ti se modifica realitatea pe care o percepi… ti se accentueaza simturile, insa „ceea ce vezi” poate fi o realitate? cum incearca don Juan sa il faca pe Castaneda sa inteleaga. Din pozitia mea de cititor… mi se pare stirct ca sunt niste interpretari… similare cu experientele traite de don Juan la vremea lui… Mescalito apare intr-un fel la fiecare…. pai si atunci de unde stii? ca poate apare o vaca… ai vazut o vaca… gata e Mescalito?

Da… ideea e ca imi plac cartile, voi incerca sa le citesc pe toate 11 plus cartea Taishei Abelar (care cica ar fi fost tot un invatatel de-al lui Don Juan).

Iar ceea ce probabil trebuie sa-mi recunosc mie, desi nu rezolv absolut nimic… este ca mi-ar fi placut cu adevarat sa pot avea sansa si optiunea de a alege un asa drum in viata. Ce ma face sa cred ca as ezita… (lucru care se aplica si la Camino) este ca de fel ma stiu „de casa”, visez sa am o familie, copii etc… iar un asemenea drum, mai ales asemanator cu cel al lui Castaneda… nu stiu cat de mult ar permite asta…. mai ales acum (pentru ca inevitabil ma gandesc cum ar fi viata mea daca as incepe acum un asemenea drum :)) )

Pe de alta parte, alegand sa cred tot ce descrie Castaneda, ma bucur enorm sa stiu si sa vad ca exista un „drum”, acolo undeva…. care sa te duca pe o cale a cunoasterii totale. Poate ca si aceste drumuri… si mai ales cunoasterea de la final… difera pentru fiecare in parte… cum e si cu realitatea, fiecare percepem si intelegem realitatea diferit… din mii si mii de motive. Probabil ca asa este si cu aceasta cunoastere… difera drumul de la om la om… difera cunoasterea….

Fac o paralela (inca nu sunt capabila sa imi dau seama daca e corect ce fac sau nu… dar e in capul meu). Pe undeva de departe… mi se pare ca experienta lui Catsaneda se aseamana cu a lui Coelho. Amandoi merg catre cunoastere, si exact cum spuneam mai sus… prin diferite modalitati. Unul se foloseste de peyote si fum, celalalt de sabie si exercitii. Comparativ cu Castaneda… la Coelho mi se pare mai simplu… parca undeva mai pur, parca… vin din interior si suflet descoperiririle… pe cand la Castaneda… simt ca sunt modelate, implementate, trimise de catre ciuperci sau fum…. repet… poate gresesc cu comparatia, poate ca inteleg eu total gresit tot ce au scris oamenii astia… poate ca… de asta… nu dati cu pietre :))

Revin cu pareri despre volumul doi 😀



http://www.youtube.com/watch?v=QvFXXlRQRlU