Frumusețea și Bestia

 

Mă uit în jurul meu și văd câte forme ia frumusețea și cum e tradusă.

Prin câte transformări a trecut de-a lungul timpului…

Dacă încerc să îmi imaginez o poză actuală, văd păr în umbre, sprâncene tatuate, buze mărite, pomeți proeminenți, bărbie ascuțită, machiaj conturat și strident. Gât lung, umeri osoși, sâni siliconați, abdomen sugrumat si fund umflat (nu știu sincer cu ce) ca, indiferent de culoare să se ajungă la marimea fundului de negresă, picioare lungi de preferat în niște sandale cu toc.

Idealurile de frumusețe nu mai transmit astăzi nimic natural. Cel puțin mie nu mi se pare. Înțeleg corectările medicale și cele provocate de complex de inferioritate însă mi-e greu să accept acest val de superficialitate.

După atâția ani pe Pământ, traduc că frumusețea înseamna fericire și încrederea de sine, încredere ce poate fi obținută din acceptarea defectelor și din lucruri mult mai mici. Un machiaj care să avantajeze, chiar dacă asta înseamnă un machiaj natural, haine care să scoată în evidență linia corpului, elemente statement care să dea valoare tinutei. Putem purta pantofii, parfumul și rochia preferată.  Elemente care odata cu vârsta nu au nevoie de întreținere, de investiții peste investiții. Azi vei arăta frumos, dar mâine? Vei fi Bunica Elena, Maria, Ioana, ridată, bătrână dar cu sprâncene tatuate și silicoane. Mna! în mintea mea arată hidos :)), si da! evidet că poți investi constant cât să nu ajungi să arăți hidos, însă în loc să investești în amintiri frumoase…investești continuu în….frumusețe superficială temporară, pentru că ghici ce? toate vom îmbatrâni la final :))

Recomand machiajul din raze de fericire emanate de suflet, rochie cu amprente de copii, colier de îmbrățișări și palton din amintiri minunate, în mână- mâna soțului, iar pantofii…cu toc neapărat! 😀

unnamed123